Satul Moleşti este situat între două dealuri, pe partea dreaptă a pîriaşului Botnişoara, în partea sudică a raionului Ialoveni, în vecinătatea satelor Hansca, Zîmbreni, Cigîrleni, Lipoveni, Buţeni, la distantă de 19 kilometri de Calea Ferata Zloţi.Satul se împarte în cîteva mahalale: Boldura, Hatea, Din Sus,Mahalaua Noua s.a.
Moleştiul este situat într-o zona climaterica favorabila din partea centrala a spatiului geografic dintre Prut şi Nistru, 2/3 din teritoriu fiind înconjurat de paduri.
Scurt istoric
Primele aşezări umane această zonă, potrivit arheologilor datează încă din epoca bronzului şi epoca timpurie a fierului (sec.X-VIII i. HR.). În acest teritoriu au fost atestate urme ale populaţiilor migratoare venite din nord-est ( sec. VII- XIV), ce au aparţinut slavilor, cumanilor, tătaro-mongolilor, care au convieţuit cu populaţia romănească.
Prima atestare istorică documentară a satului a avut loc pe 11 august 1479 cu denumirea Măneşti.
Potrivit altor izvoare, o altă atestare documentară a localităţii a fost facută în anul 1497.
Se presupune, că pentru merite deosebite în lupte, domnitorul Ştefan cel Mare l-a răsplătit pe hatmanul Boldur cu moşii întinse în judeţul Lăpuşna, inclusiv în locurile unde actualmente este amplasat satul Moleşti.
Prin anii 1500-1550 aceste locuri aşezate la răspîntia judeţelor Lăpuşna şi Chilia au cunoscut o dezvoltare nemaipomenită.
Denumirea de “Moleşti” se presupune, ca ar veni de la numele marelui boier Molesc, care s-a aşezat ceva mai tîrziu în aceste locuri.
În 1889 se ridică prima biserică a satului avînd drept hram sărbătoarea Sfîntului Nicolae, care pe timpul colectivizării a fost închisă. În anul 1981 în urma alunecărilor de teren biserica a fost grav avariată, iar în 1989 locuitorii satului au început construcţia unei noi biserici.
În 1901 în centrul satului se construieşte o şcoală unde la început activau doar doi învăţători. Ulterior, în 1935 se mai construieşte o şcoală tocmai la marginea satului, în care se predau 4 discipline: citirea, scrierea, aritmetica şi religia.
Primele aşezări umane această zonă, potrivit arheologilor datează încă din epoca bronzului şi epoca timpurie a fierului (sec.X-VIII i. HR.). În acest teritoriu au fost atestate urme ale populaţiilor migratoare venite din nord-est ( sec. VII- XIV), ce au aparţinut slavilor, cumanilor, tătaro-mongolilor, care au convieţuit cu populaţia romănească.
Prima atestare istorică documentară a satului a avut loc pe 11 august 1479 cu denumirea Măneşti.
Potrivit altor izvoare, o altă atestare documentară a localităţii a fost facută în anul 1497.
Se presupune, că pentru merite deosebite în lupte, domnitorul Ştefan cel Mare l-a răsplătit pe hatmanul Boldur cu moşii întinse în judeţul Lăpuşna, inclusiv în locurile unde actualmente este amplasat satul Moleşti.
Prin anii 1500-1550 aceste locuri aşezate la răspîntia judeţelor Lăpuşna şi Chilia au cunoscut o dezvoltare nemaipomenită.
Denumirea de “Moleşti” se presupune, ca ar veni de la numele marelui boier Molesc, care s-a aşezat ceva mai tîrziu în aceste locuri.
În 1889 se ridică prima biserică a satului avînd drept hram sărbătoarea Sfîntului Nicolae, care pe timpul colectivizării a fost închisă. În anul 1981 în urma alunecărilor de teren biserica a fost grav avariată, iar în 1989 locuitorii satului au început construcţia unei noi biserici.
În 1901 în centrul satului se construieşte o şcoală unde la început activau doar doi învăţători. Ulterior, în 1935 se mai construieşte o şcoală tocmai la marginea satului, în care se predau 4 discipline: citirea, scrierea, aritmetica şi religia.
 |
| Actuala biserică de pe teritoriul satului a fost construită în anul 1989 |
Cel de-al Doilea Razboi Mondial a curmat multe vieţi omeneşti şi în Moleşti.Peste 124 de moleşteni nu s-au mai întors la baştină.În memoria ostaşilor căzuţi în luptă în centrul satului s-a construit un monument care datează din anul 1954.
O altă nenorocire pentru moleşteni, ca şi pentru întreaga Moldovă a fost foametea din 1946-1947, o consecinţă a politicii de colectivizare forţată, iar deportările din 1949 au făcut multe victime şi au lăsat o mare durere în inimile moleştenilor.
O altă nenorocire pentru moleşteni, ca şi pentru întreaga Moldovă a fost foametea din 1946-1947, o consecinţă a politicii de colectivizare forţată, iar deportările din 1949 au făcut multe victime şi au lăsat o mare durere în inimile moleştenilor.
Primul preşedinte al Sovietului Sătesc a fost Grosu Nicolae Chiril. El a fost numit în funcţie în 1940, iar în 1941 a fost împuşcat alături de secretarul Sovietului Sătesc de atunci, Lucov Andrei Ion.
Mai tirziu, prin anii 1948-1949 este format Artelul Agricol ,,Vorosilov’’, al cărui prim preşedinte este ales Negru Andrei Ştefan, care mai apoi a fost succedat în funcţie de Letucii Gherman.
În 1954 în sat se deschide o bibliotecă publică, iar în 1976 se deschide şi o bibliotecă pentru copii. În 1972 este format colhozul ,,Viaţa Nouă’’, al cărui preşedinte a fost ales Sterpu Efim. Mai tîrziu în sat s-a construit o nouă primărie, grădiniţă şi un ambulatoriu.
În ultimile decenii în calitate de primari ai satului Moleşti au activat: Guşanu Efim Pavel, Mocanu Vasile Simion, Grosu Vasile Ion, Mocanu Gheorghe Simion,Panainte Dumitru Ion,Catan Mihail Alexandru.
Mai tirziu, prin anii 1948-1949 este format Artelul Agricol ,,Vorosilov’’, al cărui prim preşedinte este ales Negru Andrei Ştefan, care mai apoi a fost succedat în funcţie de Letucii Gherman.
În 1954 în sat se deschide o bibliotecă publică, iar în 1976 se deschide şi o bibliotecă pentru copii. În 1972 este format colhozul ,,Viaţa Nouă’’, al cărui preşedinte a fost ales Sterpu Efim. Mai tîrziu în sat s-a construit o nouă primărie, grădiniţă şi un ambulatoriu.
În ultimile decenii în calitate de primari ai satului Moleşti au activat: Guşanu Efim Pavel, Mocanu Vasile Simion, Grosu Vasile Ion, Mocanu Gheorghe Simion,Panainte Dumitru Ion,Catan Mihail Alexandru.
 |
| Casa de cultură din Moleşti |
 |
| Primăria Moleşti |
